AdriArt

          Tibbe era un ziarist timid care nu scria altceva decât articole despre pisici. A fost cât pe aici să fie dat afară numai că, în acea zi, a apărut o doamnă ce s-a cazat la el în mansardă. Cu ajutorul acelei doamne, Tibbe a reușit să scrie și altceva decât texte cu pisici. El a ajuns astfel, mai curajos și mai îndrăzneț.              Personajul cel mai interesant din lectură mi s-a părut domnișoara Miau. Ea era o pisică ce a sfârșit pin a se transforma în domnișoară. Domnișoara Miau încă mai putea vorbi cu pisicile.          M-a impresionat comportamentul lui Tibbe atunci când a susținut că Elmer, un personaj care deținea Asociația Prietenii Animalelor, a aruncat într-o pungă de gunoi șase pisoi. Nu mi-a plăcut atitudinea lui Elmer față de pisici. El le lovea cu sticle, cu piciorul sau le speria lăsându-l pe Arest, căinele lui, să le alunge.         Din această lectură îmi dau seama că nu e bine să fi timid și să fi violent cu animalele. Această carte ne arată că trebuie să ave

            Trăia odată un împărat bătrân, bătrân de când lumea și pământul, care purta o barbă albă ca neaua. El avea trei fete frumoase, ca niște zâne, care se jucau pe câmpul de lângă Castelul Lunii. Odată, s-a iscat un război între lună și pământ. S-au luptat zile în șir,  dar până la urmă a câștigat luna.           Într-o noapte senină, fetele au fost trezite de un zgomot. Ele și-au făcut curaj și s-au dus toate să vadă ce s-a întâmplat. Ce credeți că era ?  Era împăratul care se plimba de colo, colo, bolborosind ceva. Când le-a văzut, împăratul, s-a speriat. Ele au spus că s-au trezit din cauza unui zgomot. El le-a explicat că a fost dragonul lunii care se plimbă pe lângă castel să prindă oameni. Dar el le-a păcălit deoarece dragonul căuta floarea luminii pe care, de sute și mii de ani nu o găsea. Fetele mai mari s-au dus la culcare, dar cea mică s-a furișat afară la dragon necrezând în spusele tatălui ei. Cănd o zări, Dragonul o întrebă : -Fată frumoasă, ai zărit prin împrejurim

  Primăvara Primăvara vine Cu o rochie cu flori Și nu are surori La fel de asemănătoare. Tu cunoști pe una, oare? Ea e unică crăiasă Toată iubirea ei ne-o varsă Ne aduce-n dar și flori Pentru copii, frați și surori. Ea are părul bălai Dă-i o rază dacă ai Flori răsar, pomi înfloresc, Este, clar, un dar ceresc!

                 “Insula misterioas ă” de Jules Verne se mai numește și „Insula Lincoln”. Pe ea se aflau cinci naufragiați și un câine. Pe această insulă, aceștia au stat patru ani, iar în decursul timpului, au dezvoltat insula. I-au făcut o moară, un coteț, un grajd și o stână. La un moment dat, și-au făcut și alți tovarăși : un urangutan  și un alt naufragiat aproape sălbatic, de pe o altă insulă. După acești ani a trecut un vas și i-a luat și astfel au părăsit insula.           Dintre personaje m-a atras inginerul Cyrus Smith prin faptele sale. El era un om învățat, muncitor, de încredere și respectat de prietenii lui. Inginerul i-a ajutat în momentele dificile, i-a îndrumat și i-a învățat ce trebuie să facă în anumite cazuri.           Momentul cel mai trist din carte a fost acela în care Harbet a fost împușcat și bolnav. Ceilalți l-au îngrijit, l-au ajutat și au sperat că se va face bine. Salvatorul lor a fost căpitanul Nemo care le-a dat chinina, un medicament.           Pe mine