Orășelul lunii

 

        Trăia odată un împărat bătrân, bătrân de când lumea și pământul, care purta o barbă albă ca neaua. El avea trei fete frumoase, ca niște zâne, care se jucau pe câmpul de lângă Castelul Lunii. Odată, s-a iscat un război între lună și pământ. S-au luptat zile în șir,  dar până la urmă a câștigat luna.

        Într-o noapte senină, fetele au fost trezite de un zgomot. Ele și-au făcut curaj și s-au dus toate să vadă ce s-a întâmplat. Ce credeți că era? Era împăratul care se plimba de colo, colo, bolborosind ceva. Când le-a văzut, împăratul, s-a speriat. Ele au spus că s-au trezit din cauza unui zgomot. El le-a explicat că a fost dragonul lunii care se plimbă pe lângă castel să prindă oameni. Dar el le-a păcălit deoarece dragonul căuta floarea luminii pe care, de sute și mii de ani nu o găsea.

Fetele mai mari s-au dus la culcare, dar cea mică s-a furișat afară la dragon necrezând în spusele tatălui ei. Cănd o zări, Dragonul o întrebă:

-Fată frumoasă, ai zărit prin împrejurimi o floare galbenă și strălucitoare?

-Da, am văzut-o! E în grădina mea, spuse fata.

Dragonul a luat fata cu el pentru că bănuia că este nesinceră și că îi ascunde adevărul. De cum a văzut floarea s-a năpustit a supra ei a mâncat-o și, dintr-o dată, a strălucit!

Povestea spune că în vremurile acelea, nu exista soare, ci doar luna strălucea mai tare, ziua. Începând din acea noapte, dragonul continuă să se plimbe pe cer ca să lumineze pămîntul, neluminând orășelul lunii. În acest fel l-a pedepsit pe împărat pentru că nu i-a spus de la început unde e floarea, iar pe fată a luat-o cu el în palaturile lui luminoase.