AdriArt

Înalt                                                 Și foarte mândru, el, Se ridică, bradul, frumușel. Cu crengile răsfirate  Globurile adunate Tare, tare-mbujorate! Stau îngrămădite, toate; Și în vârf e pusă stea, Să vadă și lumea Un brad din povești Din palatele regești.

  În seara de Crăciun, Este liniște în casă Și pe masă. Stau îngrămădite, Toate, Globurile minunate. Cozonaci cu mac, De soi - Aceștia nu-s mai pentru voi! Sub brad parcă se vede O licărire verde; E un spiriduș! Atârnă un bilet Frumos scris, Parcă-i în vis: "În seara asta de Crăciun                     Eu vreau să vă spun  Că s-a născut Hristos, Pruncul cel asteptat, Dar de păgâni urât!  Pe cruce s-a jertfit Hristos, Iar sulița l-a împuns în os Din coastă vin i-a curs, Iar Maica tare l-a mai plâns."

                                                             Norul călător        Plutește pe cer, Cu albu-i veșmânt Cântând și îngânând Vrând-nevrând. Călătorește fără corabie, Și aduce multă ploaie Mai aduce vânt, De s-aude câte-un cânt.. Este norul, Ce acoperă soarele Și ne udă florile, Ne îneacă grădinile.

                                                                     Natura Totul s-a trezit De ciripitul lor, Cum cântă toate-n cor. Cerul e mai limpede ca lacrima, Iar pe câmpiile în floare Se așează mândrul soare. Păsările ciripesc, Iar vara tot dispare Ce s-a întâmplat, oare? Ploi, călduri și vânturi Natura așa este! Nu ca-n poveste.

          Tibbe era un ziarist timid care nu scria altceva decât articole despre pisici. A fost cât pe aici să fie dat afară numai că, în acea zi, a apărut o doamnă ce s-a cazat la el în mansardă. Cu ajutorul acelei doamne, Tibbe a reușit să scrie și altceva decât texte cu pisici. El a ajuns astfel, mai curajos și mai îndrăzneț.              Personajul cel mai interesant din lectură mi s-a părut domnișoara Miau. Ea era o pisică ce a sfârșit pin a se transforma în domnișoară. Domnișoara Miau încă mai putea vorbi cu pisicile.          M-a impresionat comportamentul lui Tibbe atunci când a susținut că Elmer, un personaj care deținea Asociația Prietenii Animalelor, a aruncat într-o pungă de gunoi șase pisoi. Nu mi-a plăcut atitudinea lui Elmer față de pisici. El le lovea cu sticle, cu piciorul sau le speria lăsându-l pe Arest, căinele lui, să le alunge.         Din această lectură îmi dau seama că nu e bine să fi timid și să fi violent cu animalele. Această carte ne arată că trebuie să ave

            Trăia odată un împărat bătrân, bătrân de când lumea și pământul, care purta o barbă albă ca neaua. El avea trei fete frumoase, ca niște zâne, care se jucau pe câmpul de lângă Castelul Lunii. Odată, s-a iscat un război între lună și pământ. S-au luptat zile în șir,  dar până la urmă a câștigat luna.           Într-o noapte senină, fetele au fost trezite de un zgomot. Ele și-au făcut curaj și s-au dus toate să vadă ce s-a întâmplat. Ce credeți că era ?  Era împăratul care se plimba de colo, colo, bolborosind ceva. Când le-a văzut, împăratul, s-a speriat. Ele au spus că s-au trezit din cauza unui zgomot. El le-a explicat că a fost dragonul lunii care se plimbă pe lângă castel să prindă oameni. Dar el le-a păcălit deoarece dragonul căuta floarea luminii pe care, de sute și mii de ani nu o găsea. Fetele mai mari s-au dus la culcare, dar cea mică s-a furișat afară la dragon necrezând în spusele tatălui ei. Cănd o zări, Dragonul o întrebă : -Fată frumoasă, ai zărit prin împrejurim